Povestea Neonicotinoidelor Se Repetă
Dovada că neoniocotinoidele reprezintă un risc ridicat pentru albine are deja o influență semnificativă în Europa. Ceea ce a determinat statele membre UE să voteze în prima parte a anului curent o extindere a interdicției neonicotinoidelor din anul 2013 la toate utilizările, cu excepția serelor. Dar, în timp ce Franța conduce lupta împotriva riscurilor neonicotionoiodelor, România, pe de alta parte, pare să repete greșelile trecutului. Un astfel de decalaj semnificativ în ceea ce privește protejarea albinelor și a mediului este îngrijorător. Cum astăzi are loc ședința Comisiei Permanente pentru Plante, Animale, Alimente și Furaje (SCOPAFF) pentru a se discuta situația produselor fitofarmaceutice, BeeLife și ROMAPIS atrag atenția asupra acestei probleme în speranța că decidenții din acest domeniu o vor lua în considerare.
Insecticidele neonicotinoide au fost introduse pe piață în anii ’90, devenind rapid foarte populare în zonele unde se practică o agricultura industrializată. Dar și impactul negativ asupra albinelor s-a observat la fel de repede. La acel timp a început să crească și mortalitatea albinelor, declanșând criza albinelor care continuă chiar și în ziua de astăzi, pe care unele state europene au tendința să o ignore. La aceasta dată, poziția diferitelor state membre UE în privința riscului prezentat de aceste produse diferă consistent.
Franța a fost prima țară care a anticipat interdicția neonicotinoidelor la nivelul UE, mergând chiar mai departe. În 2016, parlamentul Franței a aprobat interzicerea a 5 substanțe neonicotinoide, măsură care a intrat în vigoare în septembrie 2018. Dacă în restul Europei interdicția se referă la 3 neonicotinoide (clotianidin, imidacloprid și tiametoxam), Franța a inclus în această listă și tiaclopridul și acetamipridul. La această dată parlamentul francez dezbate extinderea interdicției și asupra noilor generații de neonicotionoide. Însă aceste evoluții au apărut după o luptă de lungă durată a apicultorilor francezi.
Totuși, cazul Franței diferă de cel al altor state europene. În timp ce apicultorii francezi sărbătoresc, colegii lor români simt mai degrabă frustrare. România nu numai că a evitat să facă pași mai departe pe calea protejării albinelor de insecticidele neonicotinoide dar a ocolit de fapt în totalitate aplicarea interdicției cu valabilitate la nivelul întregii UE. Este izbitor modul în care două țări aflate sub același cadru de reglementare european diferă atât de mult în abordarea aceluiași subiect.
Apicultorii români trăiesc acum experiența aceleiași rate de pierdere a albinelor ca omologii lor francezi în urmă cu 20 de ani. Sectorul se află într-un pericol major, expus fiind la lipsa de voință a legiuitorului și a guvernului. Guvernul României chiar agravează problema prin emiterea de autorizații de urgență, an după an. În 2018, România se afla într-al cincilea an consecutiv în care emite autorizații de urgență pentru aceste insecticide.
Autoritățile romanești au înaintat la Comisia Europeană 20 de notificări pentru autorizații de urgență între 2014 și 2016 fără să respecte procedurile stabilite în articolul 53 (2) al regulamentului (EC) No. 1107/2009. Au emis numeroase autorizații fără să caute alternative și fără programe de cercetare care să stea la baza acestor decizii. Oficiul Alimentar și Veterinar (OAV) al Direcției Generale Sănătate și Consumatori a raportat numeroase încălcări ale regulilor derogării precum notificările incomplete către UE.
În 2017 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a început finanțarea unui program de cercetare, inițial necunoscut în mod public. Acesta diferă însă de scopul intenționat de prevederile articolului 53 menționat anterior. În loc sa caute alternative la aceste substanțe, deja interzise, ministerul a lansat un program de cercetare pentru a veni in sprijinul notificării următoarelor autorizații de urgență. Cu alte cuvinte, scopul programului de cercetare al României este sa constate eficacitatea neonicotinoidelor și faptul că acestea sunt inofensive pentru albine. Conform documentului de lucru al SANCO nr.10087/2013, cercetarea întreprinsă în susținerea derogărilor ar trebui „să se concentreze pe noi soluții, non-chimice, chimice sau combinații ale altor soluții”. În timp ce ministerului i se solicită să studieze alternativele, acesta insistă să caute dovezi care să contravină datelor deja confirmate de autoritățile europene referitoare la eficacitatea neonicotinoidelor și la riscul înalt pe care acestea îl reprezintă pentru albine.
Francesco Panella, președintele BeeLife remarcă: „Vrem să distrugem Uniunea Europeana pe calea controlului fito-sanitar?
Este scandalos că exista state membre ale UE care se fac vinovate de situații ilegitime și chiar ilegale privind co-decizii normative pentru protecția albinelor și a polenizatorilor. Au apărut noi reglementari la nivel de UE pentru a îmbunătăți protejarea albinelor, ceea ce reprezintă un început bun, apoi apar cazuri ca cel al României. Desigur, este de înțeles că nu toata lumea poate urma imediat exemplul Franței în interzicerea insecticidelor sistemice. Totuși, nu există nicio scuză ca unele state membre să continue omorârea sistematică a propriilor albine, a polenizatorilor și să-și distrugă mediul înconjurător prin acordarea de autorizații de urgență în aceasta manieră”.
Eforturile apicultorilor francezi care au dus la situația actuală din țara lor sunt remarcabile.. Totuși trebuie observat că au avut parte de un guvern deschis problemelor lor, care le-a fost aliat. În Romănia, apicultorii se confruntă cu mari greutăți, fiind abandonați, lăsați să își poarte singuri de grijă. Cererile lor nu sunt deloc radicale; solicită numai urmarea pașilor necesari pentru a-și apăra albinele și ecosistemele de produse periculoase. Se repetă istoria, trebuind să mai treacă încă 20 de ani ca să învățăm încă o dată aceeași lecție? Nu ar fi mai bine ca unele dintre țări să învețe din experiența altora, evitând astfel pierderi grele prin schimbarea atitudinii lor?